DNS (Sistem nume de domeniu): întrebări frecvente

Site-urile Web au atât o adresă „prietenoasă”, numită Descriptor de resurse uniform (URL), cât și o adresă IP. Oamenii utilizează URL-uri pentru a găsi site-uri Web, dar computerele utilizează adrese IP pentru găsi site-uri Web. DNS traduce URL-urile în adrese IP (și viceversa). De exemplu dacă tastați http://www.microsoft.com în bara de adrese din browserul Web, computerul trimite o solicitare unui server DNS. Serverul DNS traduce URL-ul într-o adresă IP, astfel încât computerul să poată găsi serverul Web Microsoft.

Ultima parte a unui URL se numește nume de domeniu rădăcină. Numele de domenii rădăcină identifică diferite tipuri de site-uri Web. Iată câteva nume de domenii rădăcină obișnuite și ce reprezintă acestea:

În plus față de numele de domenii rădăcină listate mai sus, țările sau regiunile individuale au propriile nume de domenii rădăcină. De exemplu .ca este numele de domeniu rădăcină pentru Canada.

Unor computere li se alocă o adresă IP diferită de fiecare dată când se conectează la Internet. Un furnizor de servicii Internet (ISP) poate utiliza câteva adrese IP pentru a deservi astfel un număr mare de clienți, dar aceasta înseamnă că „adresa” computerului dvs. pe Internet se schimbă întotdeauna. Dacă găzduiți un site Web, nu doriți ca numele acestuia să se modifice, chiar dacă furnizorul de servicii Internet modifică adresa IP. Actualizarea dinamică DNS menține automat legătura dintre numele stabilit al site-ului Web și adresa IP care se modifică, astfel încât site-ul Web să fie ușor de găsit pe Internet.

Pentru a căuta un nume DNS sau o adresă IP trebuie să fiți conectat la Internet.

Atunci când tastați o adresă Web în browserul Web și apăsați pe ENTER, trimiteți o interogare unui server DNS. Dacă interogarea reușește, site-ul Web dorit se deschide, dacă nu, veți vedea un mesaj de eroare. O înregistrare a acestor interogări reușite și nereușite se stochează într-o locație de stocare temporară pe computerul dvs., numită memorie cache DNS. DNS verifică întotdeauna memoria cache înainte de a interoga orice server DNS, iar dacă se găsește o înregistrare care se potrivește interogării, DNS utilizează acea înregistrare în loc să interogheze serverul. Aceasta determină interogări mai rapide și reduce traficul în rețea și pe Internet.

Golirea memoriei cache DNS forțează DNS să interogheze un server DNS în loc să utilizeze informațiile stocate în memoria cache. Este posibil să doriți golirea memoriei cache DNS în cazul în care mutați și modificați site-uri Web sau dacă primiți erori repetate atunci când știți că adresa Web pe care o tastați este corectă.

Notă

• Dacă nu ați făcut Log on ca administrator, este necesar să utilizați un prompt elevat de comandă pentru a efectua următorii pași. Pentru informații, consultați Prompt comandă: întrebări frecvente