Ce sunt discurile de bază şi discurile dinamice?

Discurile de bază şi discurile dinamice sunt două tipuri de configurare a unui hard disk în Windows. Majoritatea computerelor personale sunt configurate ca discuri de bază, acestea fiind mai simplu de gestionat. Utilizatorii avansaţi şi profesioniştii în IT pot face uz de discurile dinamice, care utilizează hard diskuri multiple în cadrul unui computer pentru gestionarea datelor, de obicei, pentru performanţă şi fiabilitate îmbunătăţite.

Notă

  • Doar ediţiile Windows Vista Enterprise şi Windows Vista Ultimate permit discuri dinamice.

Pentru organizarea datelor, un disc de bază utilizează partiţii primare, partiţii extinse şi unităţi logice. O partiţie formatată este denumită şi volum (termenii volum şi partiţie sunt înlocuiţi deseori unul cu celălalt). În această versiune de Windows, discurile de bază pot avea fie patru partiţii primare, fie trei partiţii primare şi o partiţie extinsă. Partiţia extinsă poate conţine multiple unităţi logice (sunt permise până la 128 de unităţi logice). Partiţiile de pe un disc de bază nu pot partaja sau împărţi datele cu alte partiţii. Fiecare partiţie de pe un disc de bază este o entitate distinctă a discului.

Discurile dinamice pot conţine un număr mare de volume dinamice (aproximativ 2000) care funcţionează ca partiţii primare utilizate pe discurile de bază. În unele versiuni de Windows, aveţi posibilitatea să combinaţi hard diskurile dinamice separate într-un singur volum dinamic (procedeu numit extindere), să împărţiţi datele între mai multe hard diskuri (procedeu numit demontare) pentru o performanţă crescută sau să dublaţi datele din mai multe hard diskuri (procedeu numit oglindire) pentru o fiabilitate crescută.

Ediţiile Windows Vista Ultimate şi Windows Vista Enterprise permit extinderea şi demontarea discurilor dinamice, dar nu permit oglindirea. (Windows Server 2008 permite oglindirea.) Pentru mai multe informaţii pentru utilizatori avansaţi, vizitaţi site-ul Web Windows Vista Springboard Resource Guide.