Huburi, switchurile, ruterele și punctele de acces sunt utilizate toate pentru a conecta computerele împreună într-o rețea, dar fiecare dintre acestea are capacități diferite.

Huburi

Huburile permit computerelor dintr-o rețea să comunice. Fiecare computer se conectează la hub printr-un cablu Ethernet, iar informațiile trimise de la un computer la altul trec prin hub. Un hub nu poate să identifice destinația sursă sau cea intenționată a informațiilor pe care le primește, astfel încât trimite informațiile tuturor computerelor conectate la acesta, inclusiv celui care le-a trimis. Un hub trimite și primește informații, dar nu poate efectua ambele activități simultan. Din acest motiv, huburile sunt mai lente decât switchurile. Huburile sunt cel mai puțin complexe și cele mai ieftine dintre toate aceste dispozitive.

Ilustrație a unei rețele cu un hub
Rețea cu un hub

Switchurile

Switchurile funcționează ca și huburile, dar pot să identifice destinația intenționată a informațiilor pe care le primesc, așadar trimit informații doar computerelor care ar trebui să le primească. Switchurile trimit și primesc informații simultan, așadar pot trimite informații mai rapid decât huburile. Dacă rețeaua de domiciliu are mai mult de patru computere sau doriți să utilizați rețeaua pentru activități care necesită transferul unui volum mare de informații între computere (cum ar fi jocuri în rețea sau partajarea de muzică), ar trebui să utilizați un switch în loc de un hub. Switchurile sunt ușor mai scumpe decât huburile.

Ruterele

Ruterele permit computerelor să comunice și pot transfera informații între două rețele, de exemplu între rețeaua de domiciliu și Internet. Această capacitate de a crea rute de trafic în rețea a inspirat numele acestui dispozitiv. Ruterele pot fi cu fir (utilizează cabluri Ethernet) sau fără fir. Dacă doriți doar să conectați computerele, huburile și switchurile funcționează foarte bine; totuși dacă doriți ca toate computerele să aibă acces la Internet printr-un singur modem, utilizați un ruter sau un modem cu ruter încorporat. De obicei, ruterele oferă securitate încorporată, cum ar fi un paravan de protecție. Ruterele sunt mai scumpe decât huburile și switchurile.

Ilustrație a unei rețele cu un distribuitor cu fir
Rețea cu un ruter cu fir

Punctele de acces

Punctele de acces (numite și stații de referință) asigură acces fără fir la o rețea Ethernet cu fir. Un punct de acces se conectează la un hub, switch sau ruter cu fir și trimite semnale fără fir. Aceasta permite computerelor și dispozitivelor să se conecteze fără fir la o rețea cu fir. Punctele de acces au un comportament asemănător cu stațiile de telefonie mobilă: aveți posibilitatea să vă mutați dintr-un loc în altul și să aveți în continuare acces fără fir la o rețea. Când vă conectați fără fir la Internet utilizând o rețea fără fir publică dintr-un aeroport, dintr-o cafenea sau un hotel, vă conectați de obicei printr-un punct de acces. Dacă doriți să conectați fără fir computerele și aveți un ruter care oferă capacități de rețea fără fir, nu este necesar un punct de acces. Punctele de acces nu au tehnologie încorporată pentru partajarea de conexiuni la Internet. Pentru a partaja o conexiune la Internet, trebuie să conectați un punct de acces la un ruter sau la un modem cu ruter încorporat.

Ilustrație a unei rețele cu un distribuitor cu fir și punct de acces
Rețea cu un ruter cu fir și punct de acces